Scrisoare de la Barza

Draga mea Roxana,


Am trecut si in acest an pe la tine de ziua ta doar ca sa te vad. Ce mare si frumoasa te-ai facut!!! Parca si acum imi aduc aminte de tine cand erai doar un ghemotoc mic si roz, dragalasa foc, o scumpete. Ma bucur enorm ca ti-ai pastrat si dupa 25 de ani farmecul unui copil nou nascut.
Vreau sa sti ca eu nu te-am uitat, pentru mine ocupi un loc aparte in inima mea. Ai fost cel mai dulce copil si, odata cu trecerea aniilor, ma bucur ca te-ai transformat in cea mai dulce fetita.
Desi nu m-ai vazut, sa sti ca eu in fiecare an de ziua ta am trecut pe la tine, te-am sarutat pe frunte si m-am rugat pentru tine. Tu zambeai si te intorceai pe cealalta parte crezand ca totul e numai un vis. Ai cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreo data. De fiecare data cand zambesti cerul se lumineaza.
Chiar daca nu ma vezi sa sti ca eu mereu am vegheat asupra ta. Am vazut cum ai crescut, m-am bucurat cand ai facut primi pasi si m-ai facut sa fiu fericita cand mi-a zis Ionut ca ti-e dor de mine.
Am auzit ca anul viitor de ziua ta vei veni sa ma vizitezi. Abia astept. Aici la noi este foarte frumos si toti vizitatorii nostri se transforma in copii, dar doar in perioada in care stau aici.
Am fost sa ii viztez si pe pariintii tai. Sunt niste oameni minunati si te iubesc enorm. Ma bucur ca i-am cunoscut. Au avut mereu grija de tine si vor avea si de acum incolo. Sa nu te indepartezi niciodata de ei si sa ii ierti atunci cand mai gresesc, asa cum si ei te-au iertat pe tine. Multumeste-le ca au avut grija de tine pana acum si sa fi sigura ca vor avea si de acum incolo. Ei sunt oamenii care te-au calauzit in viata si care au avut grija ca sa devi minunata fata care esti azi.
Am vazut ca ai si prieteni minunati. E foarte important in viata sa ai prieteni care sa te ajute atunci cand iti e mai greu si sa fie alaturi de tine in momentele de cumpana. Ai primit multe flori, de la prieteni si cunoscuti, asta inseamna ca oamenii te iubesc, ca esti o persoana buna si ca cei din jurul tau tin la tine.
A aparut o persoana noua in viata ta, Ionut. Ma bucur ca in sfarsit nu mai spui ca esti “un copil trist”. Sa sti ca el te iubeste cu adevarat si va face tot ce ii sta in putinta ca sa te faca fericita. Chiar daca uneori mai spune tampenii sa sti ca sentimentele lui pentru tine sunt adevarate si puternice. Sa nu lasi niciodata ceva sa intervina intre voi. Sunt sigura ca impreuna veti trece peste toate problemele si obstacolele care vor aparea in viata voastra.
In incheiere vreau sa iti spun ca eu te iubesc si ca voi veghea in continuare asupra ta. Sunt sigura ca vei lua mereu deciziile cele mai bune. In sufletul meu vei ramane mereu acel copilas micut, cu ochii verzi, care mi-a luminat ziua acum 25 de ani.
P.S. Sunt sigura ca intr-o zi unul din copiii mei vor veni si ei la tine ca sa te faca sa fi fericita asa cum au fost parintii tai acum 25 de ani cand i-am vizitat eu pentru prima data.


La Multi Ani!!! A ta barza!!!

O zi din relatia noastra (asa cum o vad eu)




Ziua noastra incepe la 3 dimineata. Atunci vin eu dupa tine. Tu obosita, eu chiaun de somn, dar totusi cand ne vedem ne luminam la fata... Desi suntem amandoi obositi, totusi ne bucuram ca plecam impreuna. Prima data cand ne vedem, acolo pe hol, fugim unul spre celalalt si ne imbratisam, ne sarutam, ne mangaiem... Parca suntem inca la prima intalnire, la primul sarut, la prima mangaiere... Vi fericita spre masina, stiind ca restul noptii o sa il petrecem impreuna.
Cu tine de mana parcurg drumul spre casa. Tu imi povestesti cum a fost la munca, eu te ascult. Brusc ma uit in ochii tai. Nu mai rezist, te sarut.
Ajungem acasa la mine. Toata oboseala acumulata in timpul zilei parca a disparut. Suntem numai noi doi. Nimeni nu se mai poate interpune intre noi. Cu mici emotii ma apropii de tine. Te iau din nou in brate. Incep sa te dezbrac usor in timp ce ne sarutam. Ajungem in pat. Lumea se invarte in jurul nostru. Nimic nu mai conteaza. Suntem doar noi doi.
Toate grjiile, toate problemele, tot stresul acumulat in timpul zilei e departe de noi acum. Nu ne mai intereseaza nimic. Suntem impreuna si asta e tot ce conteaza. Tu nu ai mai plecat la cafea cum faceai inainte, eu nu am mai dormit, dar e mult mai bine asa. Suntem impreuna. Suntem unul in bratele celuilalt, suntem fericiti…
(Din motive tehnice urmatorul paragraf a fost exclus din aceasta postare… continuam dimineata…)
Ne trezim dimineata cu zabetul pe buze. Ne uitam unul la altul ca si cand ne-am vedea, ne-am descoperii pentru prima data. Mie nu imi vine sa cred ca sunt langa tine, iar tu esti fericita.
Zambim, ne sarutam, povestim ceva, iar apoi ne dam jos din pat. Eu din pacate trebuie sa plec la munca. Tu mai ramai sa dormi un pic. Te simti ca acasa. Sti ca aici esti iubita si dorita, sti ca eu voi fi din nou la 3 dimineata acolo, langa tine, sa te aduc acasa.
Eu plec. Tu ramai sa mai dormi un pic. Te trezesti. Parca simti ca ma gandesc doar la tine, indiferent unde sunt. Colegii mei se intreaba din nou oare ce o fi cu mine. Cum de pot zambi mereu? Cum de sunt mereu vesel si optimist? … Dar ei habar nu au ce am eu acasa. Ei nu stiu cu cine mi-am petrecut eu noaptea.. ei nu stiu pe cine iubesc eu si cine ma iubeste pe mine.
Ne vedem din nou azi. Chiar daca doar pentru putin timp, totusi ne vedem. Ne imbratisam din nou. La fel de pasional ca si aseara. Eu am terminat programul, dar tu abia acum il incepi. Totusi, acele 20 de minute cat stam impreuna la pranz, sunt mult mai intense si mai valoaroase decat o intreaga viata la unii.
Eu plec acasa acum. Tu ramai acolo, la servici. Eu vin acasa si luicrez, dar tot la tine ma gandesc. Stiu ca in curand ne vom revedea si ne vom imbratisa din nou.
Acesta este gandul care ma ajuta sa continui prin viata asta. Noi nu suntem afectati de „criza”, de „tranzitie”. Noi doar ne iubim. Si asta conteaza mai mult decat insasi esenta vietii. Noi suntem altfel. Noi lasam sa decurga totul la intamplare. Fara planuri, fara frica pentru ziua de maine… noi stim ca vom fi mereu impreuna.
Am scris aceste randuri pentru ca asa simt eu acum. Nimic modificat, nimic corectat, doar o viziune de-a mea, cum ar arata o zi impreuna cu tine.
Pot fi zile mai bune, dar pot fi si zile mai rele. Dar asta nu conteaza. Daca vom fi impreuna vom trece impreuna peste toate obstacolele. Nu conteaza timpul, nu conteaza banii, nu conteaza anturajul, pentru ca la sfarstiul zilei vom fi doar noi doi. Singuri, fara „perdele”, fara inhibitii. Doar noi doi, asa cum suntem, goi si lipsiti de prejudecati.
Cred ca asa ar arata o zi normala din viata noastra. Doi oameni simpli care se iubesc. Doi oameni care se sacrifica unul pentru altul si care nu pun nimic inaintea relatiei lor.
Nu vreau sa mentionez aici zilele speciale, in care vom fi de dimineata pana seara impreuna, zile care creeaza amintiri, zile iesite din rutina. Nu vreau sa mentionez aici nici surprizele. Adica zilele in care te voi astepta la 10 cu o floare, cand te voi surprinde cu ceva frumos, cand voi iesii din tiparele unei zile normale…
Toate aceste lucruri urmeaza sa le descoperi singura. Momentan am scris aici doar cum ar fi o i normala din viata noastra ca si „IUBIT SI IUBITA”

Depresie




Azi am avut o zi proasta. Fara nici un motiv (nou), pur si simplu ma simteam deprimat, pierdut, fara ideei si fara pofta de viata. Acum am ajuns acasa si starea mea nu sa schimbat deloc. Incerc sa ma gandesc la ceva care sa ma inveseleasca, insa mintea mea e goala, se pare ca nu pot face nimic sa ies din starea asta.
Ratacind printre vise, se pare, ca am inceput sa imi pierd speranta. Nu mai am putere in mine sa urlu din rasputeri ca ‘viata e frumoasa’. Nu pot azi sa mai zic cat de optimist sunt si cat de mult imi place sa traiesc si sa ma simt bine. Azi nu…
Ma simt de parca m-am trezit dintr-un vis, unde toate problemele mele erau mici si neinsemnate, intr-o realitate cruda si dura unde nimic nu mai e la locul lui. Nici macar nu mai stiu ce vreau sa fac in viata asta. Ma simt pierdut, ma simt de parca locul meu nu mai e aici, ma simt singur…
Pur si simplu nu vreau sa mai fac nimic. Nu mai vreau sa rad, nu mai vreau sa plang, nu mai vreau sa fiu fericit, nu mai vreau sa fiu trist. Vreau sa scap de toate sentimentele pentru o zi. Sa nu mai simt nimic. Sa fiu indiferent, sa uit de toate, sa nu ma bucur de nimic, sa nu ma intristeze nimic.
O zi fara sentimente… oare cum ar fi? Sa fiu ca un robot. Sa nu imi pese de nimic si nimic sa nu ma poata atinge ; nicio vorba, nicio atingere, niciun gand, nimic, pur si simplu sa raman rece. Dar doar pentru o zi…
Stau si ma gandesc oare cum am ajuns in starea asta, cum de am reusit sa cad in depresie… Astazi este prima zi din viata mea in care nu sunt optimist, ziua in care nu mai cred intr-o viata mai buna. Simt ca totul este pierdut si ca nu mai e nicio sansa sa ies din starea asta. Nu mai are rost sa sper si nu mai are rost sa ma gandesc la viitor. Prezentul meu, asa cum il vad eu acum, nu imi prezinta nicio oportunitate.
Nu pot sa ma gandesc la nimic pozitiv. Pur si simplu toate ganduriile mele, bune sau rele, sunt blocate de aceasta depresie care ma apucat azi. Sunt plictisit, sunt satul, nu mai vreau nimic si pe nimeni. Dar nici singuratate nu vreau… Sunt confuz, parca nimic din lumea asta nu mai ma poate face sa zambesc.
Nici nu mai scriu nimic azi, ajunge, vroiam doar sa am o amintire din prima zi din viata mea cand mi-am pierdut speranta. Partea buna e ca maine e o noua zi …

Discutie pe mess...



Ionut:
nu mai am tigari ... cine merge sa imi cumpere?
Roxana: tu
Ionut: nuuuuuuuuuuuu vreaaaaaaaaaaaaaau
Roxana: ba vrei
Ionut: ba nu
Roxana: ba da
Ionut: ba nu
Roxana: ba da
Ionut: ba nu
Roxana: ba da
Ionut: bine .. ba nu ramane atunci
Roxana: ramane ba da
Ionut: bine
Ionut: renunt .. ai castigat .. ai noroc ca ma doare capu' si sunt obosit ca altfel nu aveai nici o sansa
Roxana: daaaaaaaaaaa
Roxana: te bateam oricum
Ionut: nu
Roxana: da
Ionut: nu
Roxana: da
Ionut: gata .. nu mai am chef de munca
Ionut: nu mai fac nimic azi
Ionut: azi relax
Ionut: am stins programul
Ionut: pa la revedere...
Ionut: ascult muzica
Ionut: Uneori ne dorim ca lumea sa fie altfel, mai buna, mai frumoasa, mai dreapta. Vrem sa fim fericiti, sa nu mai avem griji si probleme, sa fie armonie intre oameni. Uneori chiar ne apropiem de fericire, ne simtim bine si speram ca aceasta stare sa ramana permanent in sufletul nostru. De fiecare data insa intervine ceva care ne face sa revenim cu picioarele pe pamant si sa ne dam seama ca lumea este rea, ca avem griji si probleme, ca nu suntem fericiti...
Ionut: ghici pe cine am citat eu acum??
Roxana: pe tine
Ionut: ce mic eram atunci... clasa a VIII-a
Ionut: dar era faina viata
Ionut: mult timp liber
Roxana: dap
Roxana: offf
Roxana: viata asta
Ionut: viata e frumoasa .. pe atunci eram mai pesimist .. dar acum urla optimismul in mine
Roxana: e bine
Ionut: tu ce mai faci ?? asa .. in general?
Roxana: nik
Roxana: totu prost in viata mea
Roxana: sunt o epava
Ionut: ei na ... revinoti fata ca nu are rost sa te consumi cu toate nimicuriile
Roxana: da ce usor suna
Roxana: pare
Ionut: pai si tu m-ai sfatuit la fel cand eram eu deprimat .. si ia uite ce bine mi-a prins ..
Roxana: da cred ca sunt buna la incurajat pe altii
Roxana: dar pe mine nu
Ionut: pai pe tine sa te incurajeze altii ...
Roxana: da
Ionut: sa iti fac galeriie???
Roxana: te rog
Ionut: haaaaaaaaaai ro xa na
Roxana: ma simt mult mai bine
Ionut: ma bucur ca am putut ajuta
Ionut: pacat ca nu stiu ce ai .. dar sunt aici pentru tine oricum
Roxana: eu iti multumesc
Roxana: si am nevoie
Ionut: no need to run and hide/// it's a wonderful, wonderful life
Ionut: asta ascult eu acum
Roxana: ce misto
Roxana: eu sunt la pamant nu mai pot
Roxana: nu mai inteleg nik din viata ast a
Ionut: VIATA E FACUTA CA SA O TRAIESTI .. NU CA SA O INTELEGI...
Roxana: f tare
Ionut: daca intelegi chestia asta atunci viata merita traita
Roxana: esti minunat
Ionut: dar daca te chinui tot timpul sa intelegi viata inseamna ca vei pierde un razboi pe care inca nici macar nu l-ai inceput
Ionut: poti sa ma citezi
Roxana: poate am sa inteleg si eu asta
….
Roxana: vad ca nu vb cu mine
Ionut: tu nu vorbesti cu mine
Ionut: ca eu credeam ca iar ai treaba
Ionut: sau esti la tigara
Ionut: eu sunt aici .. stau cuminte si astept
Roxana: pe cine
Roxana: ?
Ionut: doar astept ...
Roxana: ok
Ionut: sa inceapa o melodie faina la radio .. sau sa se faca noapte .. sau sa ma ia somnul .. sau sa vad cine mai e pe mess .. sau sa dai tu un semn .. .... stau si nu fac nimic
Ionut: asa rau mi-a fost azi ...
Ionut: si ma durut capul ..
Ionut: si totusi am reusit sa ajung pana la ora asta
Ionut: azi trebe neaparat sa ma culc mai devreme
Ionut: ca de cateva zile bune in care dorm sub 5 ore pe noapte
Roxana: de ce te-ai simtit rau
Roxana: ?
Ionut: pentru ca nu am mai dormit de mult .. si pentru ca am si baut aseara
Ionut: azi dimineata abia m-am dat jos din pat
Roxana: offf
Ionut: ultima noapte in care am dormit cat de cat mai bine a fost joi spre vineri
Ionut: si de atunci nu am mai dormit decat foarte putin
Ionut: imediat imi da iar sangele pe nas
….
Roxana: te caftesc si ma si supar
Ionut: cu faza cu caftitu' nu am nimic impotriva ..
Roxana: a da ca ma supar nu te intereseaza
Ionut: tu intelegi totul invers
Ionut: am zis ca sunt de acord cu faza aia .. dar cu suparatul nu sunt de acord
Roxana: ok
Roxana: cred ca sunt ametita
Ionut: trece
Roxana: sper
Roxana: sunt trista
Ionut: e bine sa fi si trist
Ionut: ca iti dai seama de anumite lucruri ., de anumite trairi .. de anumite sentimente pe care nu stiai ca le ai decat daca treci si prin tristete
Ionut: de aia zic eu ca e frumoasa viata asta ..
Ionut: chiar daca pare amara uneori sa sti ca totul se intampla cu un scop
Ionut: nu cred neaparat in destin ... dar sa sti ca tot ce simtim .. tot ce facem .. tot ce experimentam in fiecare zi nu fac decat sa ne de-a o experienta ... sa ne ajute ca in etapele urmatoare ale vietii sa ne descurcam mai bine si sa gandim mai limpede
Ionut: de aia zic eu ca uneori si senzatia de tristete e buna pentru viitor .. chiar daca ne distruge prezentul
Roxana: dar
Roxana: .
Roxana: eu as vrea sa nu fie asa
Roxana: as vrea sa fie o pov frumoasa
Roxana: de ce tre sa fie mereu asa
Roxana: ?
Roxana: cand o sa se opreasca si o sa fie bine
Roxana: ?
Roxana: cand
Roxana: ?
Ionut: cine a zis ca o sa fie mereu asa?
Ionut: stai ca suntem tineri inca .. mai avem timp
Ionut: nu toate dramele devin tragedii
Roxana: asa pare
Ionut: intr-o zi ne va lovi si pe noi norocul .. si atunci cand o va face sper sa fie atat de tare lovitura aia incat sa nu imi mai revin niciodata
Ionut: multe intrebari fara raspunsuri concrete plutesc in oceanul asta numit „iubire”
Ionut: asa si ?? ce daca ??
Ionut: noi punem intrebariile fara motiv
Ionut: dar ce ar fi daca am lua totul asa cum este de fapt
Ionut: fara sa mai analizam .. fara sa mai contestam
Roxana: tu esti un sensibil si fata care te va aprecia va fi forte fericita
Ionut: ms de apreciere
Ionut: dar nu mai e chiar asa nici ce zici
Ionut: nu caut o fata sa ma aprecieze
Ionut: caut o fata care sa ma iubeasca .. si asta e mai greu
Ionut: dar nu trebe sa dam vina pe viata pentru toate probelmele..
Ionut: cum ca viata e de ca..at
Ionut: sau ca viata e nedreapta cu noi ..
Ionut: iauzi...
Ionut: noi suntem nedrepti cu noi .. pentru ca suferim de lipsa de sinceritate si de depresii create de propiile orgolii
Ionut: poti sa ma citezi ..
Roxana: esti mirobolant
Ionut: apropo ...
Roxana: i a
Ionut: mi-a venit o idee pentru blog
Roxana: zi
Ionut: asta .. exact asta
Ionut: ce facem noi acum... vorbim…

A fost odata... part. 4 (The last one..)



De ce e oare asa de amara singuratatea ? Acum cateva luni eram tot singur dar nu era nicio problema. Acum parca ceva imi lipseste, parca nu sunt complet. Vrau sa simt din nou fericire, sa ma pot bucua de orice fleac ca inainte. Ma chinui sa zambesc si asta nu e bine. Nimic nu mai e firesc, totul e altfel. Vreau sa ma bucur cand aud o melodie care imi place, sau cand imi iese ceva asa cum vreau eu. Trebuie sa redevin din nou acel Ionut pe care il stie toata lumea.
Toti prietenii si cunostintele imi spun acelasi lucru : “Treci mai departe… gasesteti pe alta … viata nu sa terminat aici … “ .. daca ar fi asa de usor… De fapt poate ca e usor pentru altii, pentru mine vad ca nu e. Am zile si zile. De exemplu acum 2-3 zile m-am simtit excelent. Mi se parea ca am trecut peste si ca totul va fi bine. Dar a doua zi din nou sa innorat cerul sufletului meu. Nu imi explic de ce, dar e greu sa trec peste.
Credeam ca daca voi afla motivul, daca voi intelege si eu ce sa intamplat totul va fi bine din nou. Ei acum am aflat motivul despartirii noastre, am inteles ce sa intamplat cu noi, am inteles de ce ne-am despartit. Din pacate nu prea sau schimbat sentimentele mele. Desi am inteles ca nu voi mai fi cu EA, totusi inca simt un gol in stomac, o piatra pe suflet… Stiu ca degeaba ma chinui, nu fac decat sa imi fac singur rau, dar nu stiu ce sa fac sa ies din starea asta. Degeaba imi spune toata lumea ca sunt prost si ca ma chinui singur degeaba, dar pur si simplu ceva imi lipseste si din cauza asta imi e greu acum. Stiu ca exagerez cu dramatismul situatiei dar asta simt eu acum. Singura diferenta care este intre momentul asta si cel dinaintea aflarii motivului, este ca acum vreau sa trec peste, pana acum pur si simplu nu voiam …
Ma apropiu de finalul povestii ; o poveste care pentru mine a fost ceva special, unic, ceva foarte frumos… Chiar daca nu sa terminat asa cum am vrut eu, totusi nu regret ca am trait asa ceva. Regret doar ca inca traiesc cu sentimentul ca poate as fi putut sa fac mai mult, poate as fi putut sa o fac pe EA sa ma iubeasca mai mult… Dar totusi nu o sa imi construiesc viitorul pe regrete, nu o sa ma las invins de o iubire neimpartasita.
Sunt un luptator din fire chiar daca in exterior nu prea se vede. Aici am purtat o lupta care desi a fost fara adversari, totusi am iesit invins. Voi continua sa iubesc la fel de mult si in viitor. Nu voi lasa ca aceasta experienta sa imi schimbe mentalitatea sau perceptia mea asupra vietii.
Timpul este acum cel mai important aliat al meu. Asa ca ma voi lasa in mana lui, sa vedem cum le va vindeca el pe toate.
Voi incepe incet, cu pasi marunti, sa fac o schimbare in viata mea. Incet, deoarece asa sunt eu, stau prost la capitolul relatii, mai ales cand e vorba de o persoana noua. Niciodata nu am fost bun la chestia asta si de aia imi e frica acum. Nu stiu de unde sa incep, nu stiu unde sa gasesc pe altcineva, nu stiu daca acum, o sa pot sa fiu cu altcineva. Poate am nevoie de o perioada de singuratate, desi cred ca asta ar fi cel mai rau lucru pentru mine acum.
Sunt un optimist, cred in viata, iubesc viata si cu bune si cu rele, dar totusi e ceva care inca ma tine in loc. Dar sunt sigur ca totul va fi bine. Incet si sigur voi trece si peste asta. Trebe doar sa am incredere in mine, sa am incredere in viitor… Totul va fi bine, dar pana atunci mai am de suferit o perioada. Dar macar e bine ca acum vreau sa renunt.
Povestea mea a fost destul de scurta. A inceput cu sfarsitul si se termina cu un nou incepu. Voi inchide aceasta poveste intr-o cutiuta pe care o voi atasa inimii mele pentru todeauna.


Never End

A fost odata... part.3



Ma uitam la un film, destul de fain, chiar imi placea, cand deodata ma cuprins o teama… Era teama ca filmul se va termina. Ma intrebam ce voi face dupaia, daca nu mai gasesc un film la fel de bun ca sa imi umplu timpul liber ? Dar macar stiam ca filmu se va termina, stiam ca se va termina inca de cand am inceput sa ma uit la el.
De ce nu e la fel si intr-o relatie ? De ce nu sti atunci cand incepi o relatie cu cineva ca intr-o zi acea relatie se va termina ?. Cel mai rau e atunci cand esti sigur ca niciodata nu vei vedea ”The End” la filmul pe care viata ti-l ofera intr-un cuplu.
Eu nu am crezut ca se va termina vreodata. Probabil de aia imi e asa de greu acum sa accept despartirea. Eu speram sa tina o vesnicie, sau macar sa vad din timp semnele unei despartiri, ca sa pot macar sa incerc remedierea problemei. Nu credeam sa existe vreo problema pe care sa nu o putem rezolva impreuna.
Majoritatea oameniilor cu care vorbesc imi spun sa renunt, sa imi caut pe alta, sa trec peste… , dar ce stiu ei, nu au fost acolo ca sa vada cum a fost. Nu sunt prost, a fost ceva puternic intre noi, ceva la care nu pot sa renunt inca, nu vreau sa renunt inca. De ce sa renunt asa usor ? Toata viata mea am renuntat la anumite lucruri in ceea ce priveste relatiile mele cu fetele si acum regret. Imi e greu sa ma gandesc ca va trebui din nou sa o iau de la inceput, mai ales ca stau destul de prost la capitolul asta. Gasisem la EA tot ceea ce voiam in materie de fete. Si EA parea ca ma accepta asa cum sunt.
E posibil ca si de aici sa fi pornit problemele. Poate in timp si-a dat seama ca eu nu eram ceea ce voia EA. Adevarul e ca am stat saptamana asta care a trecut si m-am gandit destul de mult. Am cam gresit destul de mult in relatia noastra. Nu am fost prea serios in ceea ce ne priveste pe noi inainte sa ne despartim. M-am gandit ca EA e a mea pe veci si eu nu mai trebuie sa fac nimic ca sa o pastrez. Mare prostie din partea mea. Daca stau mai bine sa ma gandesc imi dau seama ca am avut multe greseli in ultima vreme.
- Vreau sa fiu din nou cu fata de care m-am indragostit …
Cat de prost trebuie sa fi ca sa ii spui iubitei tale asa ceva. Numai un tampit ar vorbi asa. Si totusi eu am facut-o. Am facut multe tampenii la viata mea, dar greselile mele care le-am facut in relatia noastra le voi regreta cel mai mult. Eram prea sigur pe relatia noastra, eram prea sigur pe noi.
Vorbeam prea multe, si prea ”dadeam tot din casa”. Trebuie sa recunosc ca m-am purtat ca un magar in ultima vreme. Prin tot ceea ce faceam, prin ceea ce spuneam, nu faceam decat sa o indepartez pe EA de mine. Pentru ca in inima mea stiam ca o iubesc mult de tot, am uitat ca trebuie sa imi exprim iubirea si prin gesturi, prin fapte. Am uitat ca nu ajunge intr-o relatie doar sa ii spui partenerului tau ca il iubesti. Acum cand scriu, imi aduc aminte de tot mai multe fapte de genul asta pe care le-am facut. Nu-mi vine sa cred cat de multe sunt. Oare pot pleda ca sufeream de nebunie temporara ?
De multe ori nu era vorba de ceea ce faceam, ba din contra, era vorba de ceea ce nu faceam. Ma intreb oare ce ma facut sa ma schimb asa de tare, pentru ca eu nu cred ca eram asa inainte. Poate toata vorbaria despre nunta, copil, casnicie, logodna… Am pierdut din vedere faptul ca totusi EA este in primul rand iubita mea. Sau poate eram speriat, speriat de viitor. Nu stiu ce era in capul meu.
Dar cel mai important lucru nu erau greselile pe care le faceam ci era faptul ca nu imi dadeam seama ca greseam. Eu credeam ca totul e in regula si continuam cu glumele mele deplasate si cu comportamentul meu deloc adecvat unei relatii. Probabil EA a incercat sa ma schimbe cat a putut, dar unele lucruri trebuia sa le schimb singur. Asta nu am facut eu. Nu mi-am dat singur seama de problemele care le aveam. Nu trebuia EA sa imi zica ce sa nu fac, trebuia sa stiu eu ca nu e bine. Acum, desi imi dau singur seama de ce am gresit ma tem ca e prea tarziu…
Totusi eu inca mai sper, nu pot sa renunt asa de usor. Desi recunosc ca greseliile mele, glumele mele, comportamentul meu, pot constituii bazele unei despartiri, totusi mai am nevoie de ceva. Am nevoie ca EA sa fie sincera cu mine si sa imi zica exact motivele despartirii noastre. Vreau sa fiu sigur ca nu mai am nicio sansa. Doar asa voi putea trece mai departe, desi nu vreau sa trec mai departe…

A fost odata... part.2



Oare ce sa fac acum ? As lucra ceva, as iesi undeva, m-as uita la televizor… Oare mi se pare mie sau o zi are brusc mai mult de 24 de ore. Timpul trece greu si anevoios. Stau si nu stiu ce sa fac. Asa ceva nu mi sa mai intamplat niciodata. Parca totul sa schimbat. Nu prea mai am nimic de lucru, nu am unde sa ies si nici cu cine, la televizor brusc nu mai e nimic interesant, filmele la care ma uitam odata cu placere acum parca si-au pierdut din farmec. Am un serial pe care il urmaresc de ceva timp si chiar imi place, dar acum e sec, nu mai am rabdare sa ma uit nici macar la jumatate de episod.
Brusc majoritatea melodiilor lente mi se potrivesc. Ma refer la versuri. Orice melodie ascult parca se refera la situatia in care ma aflu acum. “It must have been love; But it’s over now”. Asta ascult acum. Cred ca toate melodiile frumoase au fost compuse de oameni care tocmai trecusera printr-o despartire.
Poate e si varsta de vina. Nu mai sunt un pusti de liceu ca sa imi treaca repede. As vrea ca totul sa se poata rezolva cu o sticla de vin si cu compania unor prieteni binevoitori. Din pacate nu e asa de simplu. In plus EA nu e orice fata de care m-am amorezat un pic si acum gata, nu a fost genul de relatie trecatoare.
- In august vreau sa facem nunta…
Nu prea am fost de acord cu luna aleasa de EA. Este o luna foarte aglomerata. In plus e foarte cald si afara in perioada aia. Asa ca am decis, de comun acord, sa programam nunta pentru inceputul lunii septembrie. Era perfect. Nu erau nici calduriile lunilor de varf ale verii si nu eram nici in pericol de a fi prea frig afara.
Cred ca la capitolul “nunti” sunt mai rau ca o fata. Voiam sa planific totul pana la cel mai mic detaliu. O mica disputa am avut in ceea ce priveste sarmalele. Eu nu le voiam in meniul pe care urma sa il servim la nunta. Pana la urma a cedat si m-a lasat sa fac asa cum voiam. Aveam multe ideei si se parea ca ea era de acord aproape cu majoritatea lor.
In privinta rochii de mireasa aveam cam aceleasi gusturi. Acolo nu cred ca ar fi fost nicio problema. Decoratiuniile pentru sala tot ea le-ar fi ales. In ceea ce priveste formatia m-a lasat pe mine sa decid. Datele tehnice ale nuntii (filmare si foto) erau clar de domeniul meu. Acolo cred ca aveam cele mai multe ideei. Pana si pentru organizarea la mese avusesem o mica discutie. Stiu ca desi mai era mult timp pana la nunta, totusi, noi aveam o idee destul de precisa despre cum va arata nunta noastra. In viziunea mea arata ca o nunta de vis. Si asta nu neaparat pentru ca ar fi iesit exact cum ne propusesem ci pentru ca ma casatoream cu persoana pe care o iubesc enorm si cu care vreau sa imi petrec restul zilelor.
Tot la capitolul “planuri de viitor“ am vorbit si despre copii. Dupa capul meu as fi facut un copil anul asta. Dar pana la urma, dupa ce am mai vorbit cu EA, mi-am dat seama ca totusi un copil ar fi bine sa vina dupa nunta. Si aici avea tot EA dreptate. Era mai bine asa. Stiu ca nu intinerim, dar pentru a-ti asuma raspunderea de a aduce un copil in aceasta lume, trebuie sa te gandesti mai bine un pic.
Cu numele copiilor am ajuns la un consens destul de repede. EA mi-a propus un nume cu care am fost de acord pe loc. Chiar daca mai vorbeam de chestia asta, totusi numele nu ar fi fost nici o problema. As fi vrut ca acum asta sa fie cea mai mare problema a mea. Din pacate numele copilului nostru nu mai e nici macar o problema minora pentru noi …

A fost odata... part.1


Cam asa incepe o poveste. Un EL .. o EA … ”si au trait fericiti pana la adanci batraneti… ”.
Povestea mea din pacate nu e asa. EL cu EA s-au cunoscut, mai tarziu s-au placut, au trait impreuna clipe minunate, iar apoi s-au despartit. Brusc, fara nici o avertizare. S-au despartit, iar acum EL e pierdut. Din pacate eu sunt EL.
- Daca te-as cere de nevasta ce mi-ai raspunde ?
- DA ! As zice ”DA”
Si asa el sa hotarat sa o ceara de nevasta. In Mai. Ca sa aiba timp sa faca rost de bani pentru un inel frumos…
Suntem in Aprilie. Si ne-am despartit.
Ne planuisem tot viitorul impreuna. Nunta, copiii, tot …
Voiam ca in curand sa ne mutam impreuna, sa traim impreuna, sa fim impreuna cat mai mult timp. Nu ne pasa de ce spuneau altii, nu ne pasa ca ”lumea” vorbeste cum ca e prea curand pentru asemenea planuri. Nu aveam nici 3 luni de cand eram impreuna si totul mergea perfect. Prea perfect…
Ne-am cunoscut la locul de munca, prima data acum vreo 2 ani parca. Nu ne-am remarcat atunci. Eu voiam sa ma angajez unde lucra ea si am venit cu un CV. Nu am reusit atunci, m-am angajat doar vara trecuta. Din vara pana in noiembrie am fost doar colegi, dar apoi a aparut o scanteie, o scanteie pe care eu am observat-o destul de tarziu.
9 Ianuarie, o seara frumoasa de iarna, o seara pe care nu o voi uita niciodata. A fost seara in care ne-am sarutat pentru prima data (Ms. Misho).
A urmat cea mai minunata perioada din viata mea. Eram fericit. Incet si sigur imi pierdusem controlul asupra inimii mele. Batea doar cand zicea EA si cum zicea EA. Nu simtisem pentru nimeni pana atunci asa ceva. In timp ce zilele treceau, sentimentele mele deveneau tot mai puternice. Nu le mai puteam controla si era foarte bine asa. Prea bine…
Vorbeam de toate cu EA si ne intelegeam de minune. Abia asteptam sa o vad chiar daca o vedeam de multe ori doar la servici. Iubeam si ma simteam iubit.
Am sarit peste partea in care trebuia sa fim doar doi iubiti, doi porumbei care sa isi intinda aripiile impreuna si sa nu se uite prea mult la viitor. Am sarit peste partea in care trebuia sa pretuim prezentul si sa profitam de fiacare clipa petrecuta impreuna. Noi am ajuns direct in stagiul in care ne pregateam de nunta, de copiii, de casnicie. Erau clipe in care ne comportam ca si cand am fi deja casatoriti. Poate ca de aici au pornit problemele…
Eu eram in ”al 9-lea cer”, orbit de o relatie perfecta nu am reusit sa anticipez ceea ce a urmat… Credeam ca totul este bine, ca ne iubim enorm si ca nimic nu ne va putea desparti vreodata.
Nu eram nici pe departe iubitul perfect. De fapt cred ca stateam destul de prost la capitolul asta. Eram mai stangaci in gesturi si mai slobod in vorbe. Imi mai scapa din cand in cand cate o perla pe gura. Dar o iubeam … si incercam sa ii arat acest lucru cum puteam eu mai bine. Poate de multe ori exageram, poate eram prea sufocant. Nu puteam sa stau prea mult timp departe de ea. Simteam nevoia constanta de a fi langa EA, de a o simti langa mine. Tot ce voiam era ca EA sa fie fericita. Asta ma facea pe mine fericit.
A fost o perioada fantastica, o perioada care nu credeam ca se va termina vreodata.
- …si eu te iubesc !!!
Cand am auzit aceste cuvinte pentru prima data de la EA am simtit ca inima imi sare din piept. Efectiv nu mai simtisem niciodata asa o stare. Parca timpul se oprise in loc. Desi eram intr-o incapere plina de oameni atunci, pentru mine era doar EA acolo. Nu mai conta nimic atunci, toate grijile mele disparusera. Eram doar noi doi, nimeni si nimic nu ne putea atinge.
A reusit sa ma schimbe asa cum nu a mai reusit nimeni pana atunci. M-a schimbat in bine si pentru asta ii multumesc. A facut din mine un om mai bun.
Noi doi eram ”iubitu si iubita”. Ne simteam bine impreuna si in toata perioada asta nu ne-am certat nici macar odata. Doar ne tachinam uneori, de multe ori din vina mea.