Cam asa incepe o poveste. Un EL .. o EA … ”si au trait fericiti pana la adanci batraneti… ”.
Povestea mea din pacate nu e asa. EL cu EA s-au cunoscut, mai tarziu s-au placut, au trait impreuna clipe minunate, iar apoi s-au despartit. Brusc, fara nici o avertizare. S-au despartit, iar acum EL e pierdut. Din pacate eu sunt EL.
- Daca te-as cere de nevasta ce mi-ai raspunde ?
- DA ! As zice ”DA”
Si asa el sa hotarat sa o ceara de nevasta. In Mai. Ca sa aiba timp sa faca rost de bani pentru un inel frumos…
Suntem in Aprilie. Si ne-am despartit.
Ne planuisem tot viitorul impreuna. Nunta, copiii, tot …
Voiam ca in curand sa ne mutam impreuna, sa traim impreuna, sa fim impreuna cat mai mult timp. Nu ne pasa de ce spuneau altii, nu ne pasa ca ”lumea” vorbeste cum ca e prea curand pentru asemenea planuri. Nu aveam nici 3 luni de cand eram impreuna si totul mergea perfect. Prea perfect…
Ne-am cunoscut la locul de munca, prima data acum vreo 2 ani parca. Nu ne-am remarcat atunci. Eu voiam sa ma angajez unde lucra ea si am venit cu un CV. Nu am reusit atunci, m-am angajat doar vara trecuta. Din vara pana in noiembrie am fost doar colegi, dar apoi a aparut o scanteie, o scanteie pe care eu am observat-o destul de tarziu.
9 Ianuarie, o seara frumoasa de iarna, o seara pe care nu o voi uita niciodata. A fost seara in care ne-am sarutat pentru prima data (Ms. Misho).
A urmat cea mai minunata perioada din viata mea. Eram fericit. Incet si sigur imi pierdusem controlul asupra inimii mele. Batea doar cand zicea EA si cum zicea EA. Nu simtisem pentru nimeni pana atunci asa ceva. In timp ce zilele treceau, sentimentele mele deveneau tot mai puternice. Nu le mai puteam controla si era foarte bine asa. Prea bine…
Vorbeam de toate cu EA si ne intelegeam de minune. Abia asteptam sa o vad chiar daca o vedeam de multe ori doar la servici. Iubeam si ma simteam iubit.
Am sarit peste partea in care trebuia sa fim doar doi iubiti, doi porumbei care sa isi intinda aripiile impreuna si sa nu se uite prea mult la viitor. Am sarit peste partea in care trebuia sa pretuim prezentul si sa profitam de fiacare clipa petrecuta impreuna. Noi am ajuns direct in stagiul in care ne pregateam de nunta, de copiii, de casnicie. Erau clipe in care ne comportam ca si cand am fi deja casatoriti. Poate ca de aici au pornit problemele…
Eu eram in ”al 9-lea cer”, orbit de o relatie perfecta nu am reusit sa anticipez ceea ce a urmat… Credeam ca totul este bine, ca ne iubim enorm si ca nimic nu ne va putea desparti vreodata.
Nu eram nici pe departe iubitul perfect. De fapt cred ca stateam destul de prost la capitolul asta. Eram mai stangaci in gesturi si mai slobod in vorbe. Imi mai scapa din cand in cand cate o perla pe gura. Dar o iubeam … si incercam sa ii arat acest lucru cum puteam eu mai bine. Poate de multe ori exageram, poate eram prea sufocant. Nu puteam sa stau prea mult timp departe de ea. Simteam nevoia constanta de a fi langa EA, de a o simti langa mine. Tot ce voiam era ca EA sa fie fericita. Asta ma facea pe mine fericit.
A fost o perioada fantastica, o perioada care nu credeam ca se va termina vreodata.
- …si eu te iubesc !!!
Cand am auzit aceste cuvinte pentru prima data de la EA am simtit ca inima imi sare din piept. Efectiv nu mai simtisem niciodata asa o stare. Parca timpul se oprise in loc. Desi eram intr-o incapere plina de oameni atunci, pentru mine era doar EA acolo. Nu mai conta nimic atunci, toate grijile mele disparusera. Eram doar noi doi, nimeni si nimic nu ne putea atinge.
A reusit sa ma schimbe asa cum nu a mai reusit nimeni pana atunci. M-a schimbat in bine si pentru asta ii multumesc. A facut din mine un om mai bun.
Noi doi eram ”iubitu si iubita”. Ne simteam bine impreuna si in toata perioada asta nu ne-am certat nici macar odata. Doar ne tachinam uneori, de multe ori din vina mea.
