De ce e oare asa de amara singuratatea ? Acum cateva luni eram tot singur dar nu era nicio problema. Acum parca ceva imi lipseste, parca nu sunt complet. Vrau sa simt din nou fericire, sa ma pot bucua de orice fleac ca inainte. Ma chinui sa zambesc si asta nu e bine. Nimic nu mai e firesc, totul e altfel. Vreau sa ma bucur cand aud o melodie care imi place, sau cand imi iese ceva asa cum vreau eu. Trebuie sa redevin din nou acel Ionut pe care il stie toata lumea.
Toti prietenii si cunostintele imi spun acelasi lucru : “Treci mai departe… gasesteti pe alta … viata nu sa terminat aici … “ .. daca ar fi asa de usor… De fapt poate ca e usor pentru altii, pentru mine vad ca nu e. Am zile si zile. De exemplu acum 2-3 zile m-am simtit excelent. Mi se parea ca am trecut peste si ca totul va fi bine. Dar a doua zi din nou sa innorat cerul sufletului meu. Nu imi explic de ce, dar e greu sa trec peste.
Credeam ca daca voi afla motivul, daca voi intelege si eu ce sa intamplat totul va fi bine din nou. Ei acum am aflat motivul despartirii noastre, am inteles ce sa intamplat cu noi, am inteles de ce ne-am despartit. Din pacate nu prea sau schimbat sentimentele mele. Desi am inteles ca nu voi mai fi cu EA, totusi inca simt un gol in stomac, o piatra pe suflet… Stiu ca degeaba ma chinui, nu fac decat sa imi fac singur rau, dar nu stiu ce sa fac sa ies din starea asta. Degeaba imi spune toata lumea ca sunt prost si ca ma chinui singur degeaba, dar pur si simplu ceva imi lipseste si din cauza asta imi e greu acum. Stiu ca exagerez cu dramatismul situatiei dar asta simt eu acum. Singura diferenta care este intre momentul asta si cel dinaintea aflarii motivului, este ca acum vreau sa trec peste, pana acum pur si simplu nu voiam …
Ma apropiu de finalul povestii ; o poveste care pentru mine a fost ceva special, unic, ceva foarte frumos… Chiar daca nu sa terminat asa cum am vrut eu, totusi nu regret ca am trait asa ceva. Regret doar ca inca traiesc cu sentimentul ca poate as fi putut sa fac mai mult, poate as fi putut sa o fac pe EA sa ma iubeasca mai mult… Dar totusi nu o sa imi construiesc viitorul pe regrete, nu o sa ma las invins de o iubire neimpartasita.
Sunt un luptator din fire chiar daca in exterior nu prea se vede. Aici am purtat o lupta care desi a fost fara adversari, totusi am iesit invins. Voi continua sa iubesc la fel de mult si in viitor. Nu voi lasa ca aceasta experienta sa imi schimbe mentalitatea sau perceptia mea asupra vietii.
Timpul este acum cel mai important aliat al meu. Asa ca ma voi lasa in mana lui, sa vedem cum le va vindeca el pe toate.
Voi incepe incet, cu pasi marunti, sa fac o schimbare in viata mea. Incet, deoarece asa sunt eu, stau prost la capitolul relatii, mai ales cand e vorba de o persoana noua. Niciodata nu am fost bun la chestia asta si de aia imi e frica acum. Nu stiu de unde sa incep, nu stiu unde sa gasesc pe altcineva, nu stiu daca acum, o sa pot sa fiu cu altcineva. Poate am nevoie de o perioada de singuratate, desi cred ca asta ar fi cel mai rau lucru pentru mine acum.
Sunt un optimist, cred in viata, iubesc viata si cu bune si cu rele, dar totusi e ceva care inca ma tine in loc. Dar sunt sigur ca totul va fi bine. Incet si sigur voi trece si peste asta. Trebe doar sa am incredere in mine, sa am incredere in viitor… Totul va fi bine, dar pana atunci mai am de suferit o perioada. Dar macar e bine ca acum vreau sa renunt.
Povestea mea a fost destul de scurta. A inceput cu sfarsitul si se termina cu un nou incepu. Voi inchide aceasta poveste intr-o cutiuta pe care o voi atasa inimii mele pentru todeauna.
Never End